Restaurantu' "La Mama"

“La Mama-Restaurant” nu e ca la mama.
La mama vasele sunt de 1000 de ori mai curate, si portiile “ca la mama” nu sunt infim de mici. Ma intreb portia mica cam cat era? Cam cat bolul de lapte al pisicii mele?
Mama spala cutitele bine, “La Mama” nu spala cutitele bine, le lasa cu urme de patrunjel pe ele.
Daca am chef sa ma joc si sa ma uit prin fundul paharului, pe geam, pot. La mama mea. “La Mama” nu pot, pentru ca fundul paharului nu e transparent. E jegos.
Mama nu imi face salata de ton care e facuta in felul urmator: se iau 3 bucati salata se arunca intr-un bol, se ia una bucata conserva de ton si se arunca in bol, se ia una bucata conserva de porumb, se arunca in bol si i se serveste fraierului cu 15 lei. Mama face salata de ton cu multe minunatii in ea, si macar o amesteca cumva intr-un fel de arata de 1000 de ori mai prezentabil decat ca “La Mama”. “Salata ca La Mama” e compusa din ceva nedefinit. Aceiasi reteta de facere. Se arunca niste salata intr-un bol, se arunca niste iaurt cu marar, niste ciuperci, am ghicit si niste urme de gogosari cred si niste carne de pui. Pentru asta i se cere fraierului 17 lei , ca na, e “specialitatea casei”, e “salata ca la mama’.
“La Mama” se stropeste terasa cand clientii sunt acolo, cu ajutorul unei sticle de Roua, care are dopul gaurit. Faina stropitoare as zice. Daca eram la tzara si nu in mijlocul Bucurestiului.
Mama ma lasa sa mananc in tihna, “La Mama” ma agaseaza daca am terminat , cand se vede clar ca mai am mancare in farfurie.
Mama nu imi aduce intai mancarea si abea apoi bautura, dupa ce i-am reamintit eu de ea.
In concluzie, “La Mama”, nu e ca la mama, “La Mama” e de cacat.

same old story

Dupa ce au fost furati sistematic senzorii de pe scara, la un moment dat a disparut si interfonul. Acum blocul e la cheremul rau facatorilor. Eu zic : “Sa se instaleze panica!!!!”.
O murit vecina X de la etajul 1.Cu aceasta ocazie administratora a compus un afis pe care l-a pus la parter care avea o exprimare de genul: “Sufletul modest si bun al locatarei X, de la ap. Y, etajul 1, a decedat. Cine vrea sa ii cinsteasca amintirea este asteptat bla bla bla”. De unde deducem 2 lucruri:
- orice prilej e bine venit pentru administratora ca sa mai compuna un post pe care sa il afiseze la parter
- noi nu suntem oameni, noi suntem locatari in ochii ei. Sau mai bine, eu as fi zis “contribuabili”.
Abea ce s-a afisat intretinerea si m-am dus si eu sa achit luna din urma:
Eu: Buna ziua!
Ea: Buna ziua.
Eu: Am venit si eu sa achit x suma de bani.
Ea: Mai fetelor da voi cat aveti restanta? Ca am dat deja in judecata o vecina. Ca noi tre sa platim facturile si strangem banii cu greu.
Eu: Pai luna ce abea s-a afisat. Aia e restanta noastra.
Ea: Da, bine, pai sa platiti si voi.
Eu: Da, noi am plati, numai ca programul nostru nu prea corespunde cu cel de la incasari. Asa ca platim cand va prindem. A, si as vrea si eu sa scot o persoana de la intretinere.
Ea: Pai cine a plecat?
Eu: Baiatul. (oare de ce te-ar interesa…imi zic in cap..tre sa stii tu tot)
Ea: Pai stai sa iti dau un formular tip sa il completezi.
(Primesc o foaie trasa la copiator pe tip cerere si observ ca la incheiere e bolduit un “MULTUMESC”. Din ce am invatat eu la scoala, cererea e ceva in care nu se multumeste. Mai erau pe vremea cand am dat eu bacul teste cu chestii de astea sa compui o cerere sau un proces verbal, si pentru un “multumesc” pus la sfarsitul cererii o sfecleai. Deci administratora ar fi picat la bac la testul asta. Sau ii place sa i se multumesca. Chiar si silit. M-a silit sa ii multumesc. Ok. )
Completez foaia, i-o dau, imi iau chitanta, plec, cu capul plin de ganduri gen: “sunteti un bloc de psihopati, oare care va fi urmatoarea creatie literara a administratorei, mai moare un vecin, mai vandalizeaza cineva pisica din fata blocului sau senzorii, se mai cearta x cu y sau incearca iar sa imi bage pe gat net de la upc?” Vom vedea..

roma

Multumesc celui care a inventat aparatul de fotografiat digital si celui care a inventat cardul de memorie de 4 gb, caci fara astea 2 , plimbarea la Roma nu ar mai fi avut ca rezultat atatea fotografii faine. E greu sa incep cu ceva anume, deoarece as avea de povestit despre 1000 de lucruri. In prima zi am vizitat Coloseumul, care e absolut imens. Nu poate fi descris in cuvinte cat de mare si impunator e. Nici fotografiile nu graiesc indeajuns de bine despre imensitatea lui. E absolut fascinant sa te gandesti ca asa ceva a fost construit de mana omului. Intrand in el, te simti atat de insignifiant si de mic, incat e greu de descris senzatia in cuvinte. Locul e impregnat cu istorie, ca de altfel toata Roma. A fost construit in doar 8 ani de zile, si are o capacitate de 70.000 de oameni. Imens as zice…Ca cetatean al UE, daca ai peste 18 ani si sub 24, biletul te costa 8 euro. Dupa ce iesi din Coloseum, te indrepti spre Forumul Roman. Plimbandu-ne pe acolo, am trecut pe langa un grup de turisti care aveau ghid, si acela povestea ca tot ce e acolo fusese acoperit cu marmura. Marmura pe care Vaticanul a luat-o si a folosit-o in scopuri proprii. Gluma ghidului a fost ceva de genul :” ei nu prefera termenul de “luat”, ci mai degraba termenul de “refolosit” “. E uimitor cum Biserica Catolica a facut ce a facut si a pus cruci si alte elemente bisericesti pe aproape toate monumentele , chit ca romanii nu aveau treaba cu religia catolica. Dar ce conteaza? Avem cruci pe temple dedicate zeilor, in Pantheon avem puse picturi catolice si cruci, ba chiar si niste plante. Absolut fantastic cum mana bisericii se intinde mai abitir decat orice. In Pantheon sunt adapostite mormantul lui Raffaello, si a regilor Italiei. Cupola Pantheonului este absolut fantastica si gaura din cupola masoara 9 metri in diametru. Fontana di Trevi este absolut magnifica. E de o frumusete absoluta. Am aruncat un banut si mi-am pus o dorinta. Sper sa se implineasca. Cand am fost in Piata San Pietro, era duminica, si am ajuns cu 10 minute inainte de slujba care urma sa fie tinuta de Papa. Papa a vorbit 10 minute maxim. E scump la vorba si la vedere, aparent. Piata San Pietro te copleseste si ea prin marimea ei. Era foarte plina de oameni cu baloane galbene. Dupa ce l-am ascultat pe Papa, ne-am dus in Basilica San Pietro. Destul de impunatoare si ea, ne-a coplesit de asemenea cu picturile ei si cu arhitectura fantastica. Am urcat si in cupola San Pietro, unde Roma ni s-a asternut la picioare, oferindu-ne o privesliste fantastica. Adapostita in Basilica San Pietro, “Pieta” a lui Michelangelo, ne sta marturie la geniul absolut al acestui om. Pana pe acoperisul cupolei sunt de urcat 551 de scari, in niste conditii care mie imi spun ca daca ai probleme cu inima, sau esti gras, sau ai frica de spatii inguste si abrupte, nu ar trebui sa te avanti sa urci. Scarile sunt dispuse in spirale ametitoare, iar spatiul prin care urci cred ca nu are mai mult de 80 cm. La un moment dat, in loc de balustrada ai o fanghie. Fain zic eu, insa daca te stii ca nu rezisti la de astea nu ar trebui sa te aruci la asa ceva. Biletul e 7 euro daca iei liftul pret de 200 si ceva de scari si 5 euro daca te avanti sa le urci pe barba ta pe toate. Ar fi de urcat cam 30 si ceva de etaje de bloc normal, dupa calculele noastre. Ce nu am apucat sa vedem si mi-as fi dorit mult a fost Capela Sixtina. Adapostita in Muzeul Vatican, nu am putut ajunge sa o vedem deoarece acesta era inchis si nu se intra decat cu rezervare. Am vazut si “Lupoaica” , cea originala. Si Columna lui Traian, care nu e chiar atat de mare pe cat mi-o imaginam. Dar e mare. Am fost si la Bocca de la Verita, am bagat mana, si inca o am. Haha. Asta mi-o imaginam ceva mai micuta. E foarte faina, si parca te priveste, asa…. Roma noaptea arata foarte frumos..si viata e animata de lumini si de foarte multe curve. Undeva in Roma, e un loc cu niste ruine, care e plin de pisici. E un fel de paradis pisicesc. La Vatican am fotografiat si garda elvetiana a Papei. M-a amuzat teribil uniforma lor, care ii face sa arate ca niste clovni care se vor seriosi.
In alta ordine de idei, unii au mancat cea mai naspa pizza din viata lor.
A plouat intr-una dar nu a fost atat de frig.
Italienii sunt un fel de romani, cam la fel de aiurea imbracati si cam la fel de tarani. Toti vorbesc tare pe strada. Recunosti insa romanii de la o mila departare. Cine-i mai taran intre tarani? Romanu, evident.
Strazile sunt mici si trotuarele aproape inexistente. Pe strada circula atat pietoni cat si masini. Aproape totul e pavat ,ceea ce te face sa iti cam rupi gatul uneori. Toti vanzatorii sunt orice alta natie in afara de italieni.
Inghetata e fantastic de buna. Atat de buna ca pana si porumbeii mananca.
Acestea fiind spuse, va recomand cu caldura sa faceti o plimbare la Roma, locul e incarcat de istorie la tot pasul, si chiar se merita. Este absolut fantastic.