Fugiti de (la) strand

Daca esti obosit si ai vrea sa te relaxezi, te gandesti ca omul (mai ales daca stai in Bucuresti) ca o fuga pana la Slanic Prahova, ar fi minunata si binevenita. Asa ca te trezesti duminica (exemplul meu) de dimineata, iti iei frumos bagajelu si te urci in masina. Directia- Slanic Prahova. Toate panzele sus! Cu toata puterea inainte! Ajuns acolo constati in primul rand ca a parca la Unirea e floare la ureche. Si mergi, si mergi , si mergi, tot incercand sa gasesti un loc de parcare. Apoi dupa ce ai parcat masina, te indrepti frumusel spre strand, sa faci o baie in apa sarata faina, poate si sa stai nitel la soare, da numai nitel, sa nu te atace radiatia. Ajuns la strand platesti ca sa intri la balta. 20 de lei. 20 de lei minunati, pe care in curand ii vei regreta. O faci si pe asta, ca na, doar nu ai venit degeaba pana aici. Intri la strand – Baia Baciului, mai exact- si acolo constati ca e atat de multa lume incat nu prea ai cum sa iti pui paturica sau cearsaful sau ce ai tu, langa balta, pentru ca in acest caz sigur te-ar calca cineva pe cap. Asa ca te orientezi “mai sus”. Adica mai pe deal. Acolo, acelasi peisaj..zeci , sute de paturici, care mai de care cu model mai oriental, si umbrelute colorate, mai ceva ca in Mamaia. Deja putin dezumflat, iti pui si tu paturica. Mai pe deal. Apoi totusi, plin de curaj cobori la balta. Pana la balta iti rupi picioarele in pietre. Si injuri prinre dinti. Te bagi in apa. Apa…ce frumooooos. Numai ca in secunda numarul 2 constati ca in spate ai vreo 3 copii care se balacesc cat pot , in dreapta ta e un bosorog iar in stanga un nene extrem de gras si in fata o mamaie si inca 2-3 femei. Deci, in concluzie, miscarile iti sunt restrictionate si daca faci o miscare in orice directie, te atingi de vreo 3 oameni la manevra asta. Iesi din balta si te intorci la paturica. Te intinzi si tu ca omul, si constati ca din absolut toate directiile se aude un zgomot. Zgomotul de seminte crapate intre dinti. In jurul tau toata lumea se apeleaza cu "vecineeeeee” sau cu “nasuleeeeeee”. Ok…treci si peste asta, la un moment dat incepi sa ignori zgomotul de seminte crapte intre dinti, si te asezi mai comod pe paturica. Numai ca…la un moment dat incep sa te usture efectiv ochii, si te uiti in stanga si in dreapta, incercand sa detectezi sursa usturimii. Si constati ca te afli intr-o mare de fum …de gratare. In jurul tau “vecinii” si “nasii” crapa seminte si fac gratare. E un fel de spatele blocului, numai ca iti induce un sentiment mai mare de mahnire. Acum 2 sunete reprezinta o constanta in acest mirific context : cel de seminte crapte si sfaraiala carnii pe gratar. Soarele incepe sa arda si mai tare, fumul devine din ce in ce mai gros si rabdarea ta incepe sa se clatine. Asa ca, cat inca mai poti sa iti pastrezi calmul , iti strangi frumos bagajelul si te indrepti spre dusuri. Acolo te clatesti vag de apa sarata si intri intr-o chestie de aia care e facuta doar ca sa te schimbi. Si te schimbi, numai ca , paradoxal, te schimbi in miros de pipi. Cu toate ca tu nu esti nici macar pe departe langa un veceu. Te impaci si cu asta, si dupa ce ai terminat tot ce aveai de facut te indrepti spre iesire. Acum cat mai poti.Si mirosind pregnant a fum. Si toate astea iti lasa un gust amar, si iti aduc aminte de vorbele unui amic intelept, care dupa ce s-a plimbat el mult prin lume, cand s-a intors, a zis ca Romania e extrem de frumoasa si cu extrem de multe oportunitati, dar, pacat ca o strica oamenii.