O sa imi fie dor de tine .
Da, vorbesc serios. Si nu te stiu de foarte mult timp. Dar ma intristeaza faptul ca pleci. Te admir insa in acelasi timp. Eu nu am avut curajul sa o fac. Am vrut sa o fac asta vara...a fost greu. Si am ramas tot aici. Si ma intreb...unde s-a piedut esenta. Unde m-am pierdut eu pe drum? Ce ramane dupa sarutul de seara? Sau dupa amintiri? De ce alegem sa plecam? De teama? Din lasitate? De ce nu am avut eu curajul sa o fac? Din lasitate? Din frica? Poate ca "DA" si "NU" sunt niste raspunsuri la fel de valabile. Nu mi-a placut niciodata franceza. Cum eu sunt mai kamikaze, eu vroiam sa plec in Liban. Dar am ramas in Romania, taraind dupa mine amintirile, dramele, vanata de fantome, am continuat sa traiesc aici, in locuri atat de incarcate de ...de toate. Si totusi azi zambesc, si pasesc cu zambetul pe buze, prin aceleasi locuri in care mai demult imi taraiam spiritul.
Sa imi scrii : ).
luni, 15 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un produs Blogger.


1 comentarii:
am sa iti scriu si am sa iti povestesc tot si am sa te rog sa faci acelasi lucru.
:*
Trimiteți un comentariu