Just another day in Bucharest

Ziua mea a decurs normal, pana cand am plecat de la munca, exceptie facand un eveniment, minor de alt fel. Un mos mi-a zis pe mijlocul trecerii de pietoni, in timp ce incercam sa il ocolesc : “ Ia-ma in brate, hai, ia-ma in brate”. Ma rog. Irelevant.
Dupa ce am plecat de la munca, m-am dus pana in Domo, sa imi caut ceva. Am gasit ce vroiam, m-am dus la casa, am platit, si cum nu tin dupa mine mereu o sacosa, i-am cerut aleia sa imi dea si o sacosa. La care ea imi zice ca nu are decat mari. Si o intreb , “Cat de mari?’, si imi arata niste sacosoaie mari….mari. Mie imi trebuia ceva mic, o punguta,o sacosa, mica, gen pentru un mouse mini. Stiu ca la Media Galaxy aia aveau sacose de marimi diferite, si aveau sa iti dea sacosa pt orice cacat cumparai. Mare “noroc” ca asa era si la Domo… Dar ghinion de nesansa, nu aveau, si ar fi fost stupid sa imi pun mouseul in ditai sacosa. Ghinion si mai mare ca nici in geanta nu imi incapea cutia cu mouseul. Asta e, am zis. Si am pornit cu mouseul in mana. Nimic bizar, pana cand ma gandesc eu sa intru si la Altex, sa ma mai uit dupa ceva. Ma foiesc ce ma foiesc pe acolo, imi pica ochii pe ceva, il iau, si ma indrept spre casa. Acolo la casa, domnisoara aia mi-a luat si mouseul din mana, si i-am zis ca nu, nu e luat de aici, ci din alta parte. Si ea draguta, mi l-a restituit, cam neconvinsa, si i-am spus ca daca e nevoie ii arat bonul. A zis ca nu. In sinea mea m-am gandit ca inca e bine ca sunt credibila. Dupa ce am achitat ce luasem, ii cer evident, o sacosa. Replica ei vine : “Nu va incape in sacosa ce ati luat”. Ceva mare, gen un filtru de cafea, care sigur ar fi incaput in sacosa de la Domo…. Am zis ok…bafta mea. Mi-am luat la sub-brat achizitia , si cu mouseul langa, am pornit spre metrou, carand chestiile alea dupa mine, care imi tot alunecau una intr-o parte si una intr-o parte.
Primul noroc pe seara asta a fost faptul ca a venit repede metroul. M-am urcat si eu in el, si m-am sprijinit frumos asa, de usa. Langa mine, pe scaun , un tip, cu adevarat bizaro-dubios, manca floricele dintr-o punga de plastic (probabil si le preparase acasa), cu mare pofta. Mirosul ala mirobolant de sosete puturoase (adica mirosul floricelelor- sa fie clar), m-a facut sa ma duc in partea cealalta a metroului, si astfel mi s-a asternut in fata imaginea lui completa. Omul era imbracat cu niste pantaloni oranj care ar fi facut gelos pe orice angajat REBU. In picioare avea niste ciocate din piele de crocodil albastru ultramarin, lacuite. Avea o geaca care insa nu iesea asa in evidenta, fiind eclipsata de sosoni si de pantaloni, si mai ales, de palaria care l-ar fi facut pe Indiana Jones sa se tavaleasca pe jos de invidie. M-am uitat si eu asa la el, gandindu-ma ca la ora asta conceptul de “fashion” ma depaseste. La statia urmatoare se urca un tip, cu o caciula bizaro-faina. Era cu nuante de gri, si cu multe coame mici, care imitau spinarea unui dinozaur. Era lunga si ajungea cam pana la jumatea spatelui. Faina zic eu. Nu am putut sa nu observ privirea lui Indiana Jones wanna be, ochii lui au picat pe caciula tipului. Invidia probabil, mi-am zis. Era ceva de genu : bizaru zice de bizar ca e bizar. In tot timpul asta eu tot luptandu-ma sa imi tin cutiile in frau. Cobor si eu sa schimb magistrala, si remarc un tip, pe care il mai remarcasem pe la metrou zilele trecute, pentru ca i se paruse lui cool sa se faca cu dermatograf negru la un singur ochi. Probabil tipu remarca de data asta caciula MEA, si ma abordeaza. Tipul bine imbracat, ok, dar cum sa zic, recunosc un pastilat de la distanta..u know.. “Buna”. Ii raspund si eu “Buna”. El zice : “Vreau si eu sa te rog ceva. Uite eu sunt din Brasov, ma cheama Andrei, si am ramas prin Bucuresti. Nu mai am nici un ban, decat motoru, si nu am cu ce sa ajung acasa.Trebuie sa strang 50 de lei.”. Ma uit asa la el, si ma intrebam daca pe fata mea scria “STUPID”. La ultima verificare imi aduc aminte ca nu, si ii zic si eu :”Da vad ca te tot chinui de cateva zile”. El se uita la mine insistent in continuare si ii zic :”N-am. Imi pare rau”. Intre timp vine si metroul si dau sa ma urc. La care el : “ Da da-mi macar un pupic pe botic”. Ma uit asa la el…si ii zic :” Lasa ca te pupa urmatoarea tipa”. Mare noroc.