Am o idee , pe care cand am prezentat-o anumitor persoane, mi-au spus ca sunt cruda, nemiloasa, fara suflet, ca “nu stiu ce e aia”.
Ideea e de felul urmator: daca as fi insarcinata si mi s-ar spune ca urmeaza sa dau nastere unui copil cu un handicap, sau care va avea un grad de retard, sau chestii in genul, as renunta la sarcina. Din mai multe motive. Primul ar fi ca acel copil niciodata nu va fi fericit, nu va reusi sa duca o viata normala, nu va fi el insusi normal si apt sa faca o scoala, o facultate, sa aiba o viata fericita, sau sa isi intemeieze o familie normala. Chiar si in cazul in care mi-as dori foarte foarte mult un copil, in conditiile astea, nu l-as face. Nu ai cum sa fii atat de egoist incat sa accepti ca ,acel copil nu va fi niciodata normal , sanatos, si fericit, si sa il faci doar din ambitia ca “TU VREI UN COPIL”. Va duce o viata chinuita, va fi nefericit, nesanatos, incapabil sa faca o gramada de chestii, va fi practic o leguma.
Pe de alta parte cei care se bat cu pumnul in piept ca ei ar tine copilul indiferent cum ar fi, ca ei nu sunt egoisti, ar ajunge intr-un final sa isi urasca alegerea, viata, ar duce o viata de chin, plina de frustrari, si intr-un final ar ajunge sa urasca si sursa tuturor nefericirilor lor, si a frustrarilor, si probabil pe buzele si in capul lor va fi o replica rece de genul :” mai bine nu te nasteam, mi-ai distrus viata”. Intr-un final, tot acel copil va fi blamat, va fi cel in spatele caruia se va arunca toata vina pentru nefericirea parintilor aceia care cu cativa ani in urma erau viteji.
Asa ca puteti sa ma judecati, puteti sa spuneti ca sunt cruda, ca nu stiu sentimentul de a-ti dori un copil. Dar nu as da nastere unui copil, constienta fiind ca va duce o viata chinuita.
marți, 2 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
in mare sunt de aceeasi parere, dar ce te faci atunci cind ti se spune ca copilul e sanatos, si se naste cu simdromul Down (nu prea stiu daca se poate depista treaba asta atunci cind copilul este inca in burtica) sau are alte probleme mentale pe care nu le vezi la ecograf. apoi mai este si faptul ca ecografia nu iti arata tot ce ar trebui sa stii despre sanatatea copilului. am citit recent despre o mamica care a dat nastere unui copil fara ochi (daca iti poti imagina, pur si simplu nu avea ochi, globul ocular) si asta pentru ca, desi facuse numeroase ecogafii, la eco. se vedea ca si cum ar fi a vut ochi (din cauza ca copilul avea ochii inchisi). malformatia a fost descoperita dupa nastere, cind bebe-ul nu a deschis ochii.
apoi mai este o treaba: nasti copilul sanatos cu de toate, in regula. pateste un accident urit si ramine mutilat. ce faci atunci? nu cred ti-ai abandona copilul.
asta inseamna o sarcina, nu doar bucuria de a vea un copil, ci toate gindurile astea: sa fie sanatos, intreg, normal, sa treaca cu bine de ccele 9 luni si asa mai departe.
apoi sunt milioane de alte malformatii si mai stiu eu gene aiurea, presupun ca Rh are un rol din moment ce se cerea la casatorie, si din pucntul meu de vedere probabil ca nici eu nu as vrea sa am un copil chinuit de propria soarta, e crud pentru amindoi, desi parintele poarta povara a doua persoane si trebuie sa tina pieptul unei societati cu mentalitate inapoiata.
din fericire eu am fost mai norocoasa, si am avut si am inca parinti super.
pai, daca sa zicem ca ar ramane mutilat de la un accident, normal ca nu as avea ce face si as accepta chestia asta,si as incerca sa ii fac traiul ok, pentru ca bun nu ar mai fi.dar aici vorbim de un accident petrecut dupa niste ani de viata normala si fericita. dar daca s-ar naste cu o malformatie din cauza careia nu va putea duce o viata normala sau care ii va afecta calitatea traiului, eu nu as vrea ca acel copil sa aiba parte de o viata in halu asta. (daca ma intelegi). cu toate ca nu stiu in romania cum e cu legile legate de eutanasiere, dar de ce sa il condamn la o viata de chin, cand il pot scuti de o viata de chin?! ma rog, e un subiect pe marginea caruia se poate vorbi o gramada, si parerile sunt impartite. si sunt multi, multi, foarte multi factori la mijloc si care pot fi si sunt foarte discutabili.
ok, la partea cu eutanasierea m-am gindit si eu, dupa ce am vazut un documentar legat de acele case unde sunt trimisi copii cu dizabilitati mentale din Ro. eu cam inteleg ce spui tu si la ce te referi, in mare sunt cam de aceeasi parere, insa depinde de ce simti tu fata de acel copil dupa ce l-ai purtat 9 luni.
oricum e un subiect amplu.
om trai si om vedea:P
Trimiteți un comentariu